„Aminteşte-ţi de mine“ e un film curat şi inteligent: nu lasă fire narative în suspans. Robert Pattison compensează inepţiile pe care le declamă în saga „Amurg" cu un rol ofertant în materie de intelect - acela principal din drama „Aminteşte-ţi de mine".
„Fostul vampir" este suficient de zelos ca să fie şi producător executiv al lungmetrajului, ceea ce a surprins echipa. Filmările la „Aminteşte-ţi de mine" au avut loc după ce prima porţie din franciza „Amurg" îl transformase pe Pattison în star peste noapte şi totuşi actorul s-a implicat până-n plăsele în realizarea peliculei, discutându-şi fiecare set de replici cu producătorul Nick Osborne. E drept, şi-a folosit rolul în scop terapeutic, după cum mărturisea într-un interviu, şi pe la colţurile prestaţiei lui actoriceşti se vede o supradozare. Pe de altă parte, ce mai contează? Să-l ai pe Pattison în distribuţie zilele acestea e echivalentul deţinerii câtorva mine de aur.
Ultima vară de inocenţă
Povestea din „Aminteşte-ţi de mine" ocupă câteva luni de dinaintea lui 11 septembrie 2001. Tyler (Pattison), un tânăr marcat de sinuciderea fratelui său, rătăceşte, alternând aleatoriu momentele petrecute cu familia, în bibliotecă, cu scrisul în jurnal şi, dacă mai are timp, cu fetele. Studiile nu-l interesează, slujbă nu vrea. Părinţii lui divorţaţi (Pierce Brosnan şi Lena Olin) îi dau toţi banii de care are nevoie; însă îşi acuză frecvent tatăl de nepăsare faţă de familie. Îu urma unui pariu, face cunoştinţă cu fiica unui poliţist care-l agresase, Ally Craig (Emilie de Ravin), iar apropierea de ea îi schimbă perspectiva, fără însă a modifica fondul de resentiment, de frustrare şi de violenţă care-l animă.
Chimia, pusă la punct
Regizorul Allen Coulter nu dă o coloratură tragică apăsată pierderilor suferite de Tyler şi de Ally, sau mai bine spus, impactul lor se vede în comportamentul personajelor, în felul în care îi apropie, mai mult decât în ce „se povesteşte". Măcar la tineri durerea e palpabilă, chiar dacă Pattison o joacă prea expresionist pe alocuri, pe când în cazul taţilor - Brosnan şi Chris Cooper - duce la o închidere în sine excesivă, la o individualitate adiabatică. De altfel, scenariul lui Will Fetters are calitatea de a spune la fel de multe prin tăcerile personajelor ca şi prin replicile lor. Ritmul narativ ilustrează hoinăreala personajului principal, lipsa lui de destinaţie, şi face asta fără să ai vreun moment senzaţia că lungmetrajul îşi pierde simţul direcţiei. Una peste alta, „Aminteşte-ţi de mine" e un film curat şi inteligent: nu lasă fire narative în suspans, nu duce lipsă de umor pe alocuri, iar momentele tragice sunt bine reliefate şi credibile. Într-o perioadă în care inflaţia de rom-com te pândeşte după colţul fiecărui cinematograf, Coulter şi Fetters demonstrează că „drama" de dragoste - aceea pursânge, nu hibridizată cu melodramă - poate fi resuscitată cu succes şi repusă în circuit. Că amorul poate fi materie brută pentru filme şi în formă realistă, fără picanterii vampirice, SF şi presiuni de thriller, şi, mai ales, fără plasa de salvare comică.
„Aminteşte-ţi de mine" va rula în premieră începând cu 12 martie în CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cinema City (Cotroceni şi Bacău), Scala şi Odeon Cineplex (Cluj).
Chiar aseara am fost la cinematograf si am vazut filmul, nu puteam sa ratez premiera. Mi-a placut mult acest film, nu numai pentru ca joaca Robert in el [si chiar joaca foarte bine rolul pe care il are]. Am ras pe parcursul filmului, sunt multe scene amuzante, iar la sfarsit am plans... Nu zic mai multe pentru ca nu vreau sa influentez emotiile pe care vi le va trezi acest film... Va recomand sa il vedeti cu persoana/ pesoanele iubita/e aproape! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu