Fanii Twilight vă avertizează: “Atenţie, vampir rău! Nu muşcă!”

Vestea că fanii Amurg (Twilight) pun de-un marş de protest a trecut ca o săgeată de foc prin redacţia noastră. Ce vor urmaşii lui Dracula? Pregătesc un festin cu toate vînzătoarele din Unirea (care, între noi fie vorba, merită cu prisosinţă pentru sictirul afişat ostentativ) sau doar vor să se adune laolaltă şi să dea SMS-uri colegilor cu “Bem suc de roşii cu paiul. Upiii, ce tru sîntem!”?

Întîlnire cu Garda de Puber
Unirii, ora 17. Viitorul sună bine, mai ales că m-am lămurit şi ce e Amurgul ăsta: o serie de cărţi-filme-trompetă în care vampirii au devenit un soi de Tudor Chirilă, varianta emo. 

Adică nu mai sug sînge, ci s-au o­rientat spre altceva: acum spun poveşti smiorcăite, de mare succes pentru puberele oricărei naţii. Aşa e moda: pe la 12 ani, fetiţele încă visează prieteni sensibili, efeminaţi şi care le înţeleg problemele existenţiale. La 15 ani deja le trece, că au cunoscut asemenea inşi, s-au ţinut timid de mînă prin parc şi au suferit cumplit cînd mîrlanii ăia le-au părăsit pentru băiatul care aranjează cutiile de lapte în minimarket-ul de cartier.



De ce s-au adunat aici? “Păi, vrem să facem un film, gen, care să ajungă la actorii care joacă în filmele Twilight, ca să vină actorii în România.” Şi vin? “Păi, da, că Robert (unul dintre emokizii principali – n.a.) a descoperit că are o legătură de sînge cu Vlad Ţepeş.” Nu insist, bietul Vlad s-ar trage singur în ţeapă dacă ar vedea că urmaşii lui iau în serios asemenea fumigenă de marketing. Mă plimb prin mulţime şi încerc să fac un recensămînt: minore, minore, încă n-am sărit de 12 ani, tanti educatoare (pardon, organizatoare), un organizator. Rareş, 23 de ani, sandviş între două afişe. Cred că l-am văzut şi la Gay Parade. Îmi turuie despre Twilight. Gesticulează abuziv de mult. Acum sînt sigur că l-am văzut la Gay Parade. Fac totuşi un ultim e­fort: “Ai venit cu prietena?”. “A, nu, că eu sînt din Cluj!”

Aha, se mişcă mar­şul. Adică stă. Au venit televiziunile şi trebuie să filmeze puţină isterie: 2, 3, şi “Iiiiiii!” Bun, hai să mai tragem o dublă. Şi! “Iiiiiiiiii!” Gata şi isteria TV, acum au pornit. Şi am pornit şi eu, da’ în altă direcţie. Vine seara şi cred că încep să arăt delicios pentru grupuleţul ăsta de mini-vampiri. E drept, nu prea au ei şanse să-mi ajungă măcar pînă la cot, dar parcă am simţit deja nişte canini sfioşi pe gleznă. Raul, ai legătura.

Marea leşineală

Băi, nene, cred că îmi tai venele pentru susţinerea cauzei, că vampiraşii ăştia sînt leşinaţi rău de tot. Nu tu scandări, nu tu vuvuzele negre, nimic. Cîteva fete cu ceva mai multe cojones decît Rareş, preşedintele fan-clubului, încearcă să stîrnească un “Bella, Edward şi ai lui / Sînt vampirii neamului”, dar entuziasmul moare ca Dracula după o porţie de hamsii cu mujdei. Sugerez: “Cine nu sare, cine nu sare / Ori e cu Jacob, ori e prost de moare” sau “Pe ei, pe ei de vampirei”. Degeaba.

Forţele de ordine mobilizate pentru eveniment sînt impresionante. Jandarmii par să caşte plictisiţi, un truc psihologic menit să mascheze starea de tensiune în care se află. În definitiv, ei sînt ultimul bastion care poate împiedica atacul letal al fetiţelor de 12 ani sau un nemilos sabotaj cu usturoi.

Mai discut şi eu cu cîţiva membri ai fan-clubului Twilight. Aflu că ultimul film, Eclipsa, e unul foate fidel cărţii. Cică e bine. Nu înţeleg: sîntem la al treilea film, dar sloganul e “Totul începe cu o alegere”? “Păi, da, Bella are de ales între Edward şi Jacob, pentru că are sentimente pentru amîndoi.” Fascinant.

Mă retrag strategic înainte de-a ajunge în Piaţa Alba Iulia. Prefer aşa: fuga e ruşinoasă, dar nu-i plicticoasă. Iar eu prefer evenimente pentru bărbaţi mari, nu chestii croite pentru fetiţe mici.
sursa: catavencu.ro